Scrisoare pentru mama...

Știu, mamă, nu ți-am scris demult, o fac mai rar, nu am puteri, ba chiar și acum scriu cu un nod în gât, inima accelerându-mi bătăile până la 120 pe minut.

Ora 02:47…


Nu știu cum să încep, nu-mi găsesc cuvintele și retrăiesc…

MAMĂ, mai știi când eram mică și am căzut pe asfaltul fierbinte de august, mă alesesem cu o julitură zdravănă la genunchiul drept, plângeam cu lacrimi de crocodil, tu însă MAMĂ, m-ai ridicat, mi-ai șters lacrimile, iar la rana de pe genunchi ai sulfat încet, cu atenție ca să-mi alini durerea. Și nu o dată, tu, m-ai ridicat, mi-ai șters lacrimile, m-ai alinat și mi-ai oferit căldura ta de pasăre grijulie, mereu cu sufletul pentru copiii ei.

Când eram mică și toți mă întrebau ce vreau să mă fac când voi fi mare, spuneam cu un sentiment puternic de mândrie și admirație - „Vreau să fiu ca mama”. Ca tine, Mamă, tu ești exemplul meu în viață, tu ești idolul meu și motivul de a evolua, fiindcă evoluția mea înseamnă să fiu ca tine (cu toate că știu că tu vreai să te depășesc).



Cu un nod în gât, îmi cer iertare pentru cuvintele grele pe care ți le-am pus pe suflet, pentru nopțile nedormite, pentru strigăte și pentru lacrimile cauzate de mine. Iartă-mi, mamă, naivitatea și caracterul dificil, iartă-mă că nu mereu te-am ascultat și iartă-mă pentru nenumăratele ori în care am greșit în fața ta. Iartă-mă pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit fără să roșesc pe obraji. Tu mereu mi-ai oferit prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni, în oameni falși. Mi-a fost rușine, mami… Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate, că eu am greșit și că tu ai avut dreptate.

Oamenii m-au dezamăgit, m-au trădat, iar eu am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul, pentru că doar la tine am găsit mereu cel mai eficient medicament.

Știu, scuzele mele nu vor compensa lacrimile tale, nopțile nedormite și firele de păr gri. Și ți-aș îngriji rănile, dar acum știu și eu că nu sunt vindecabile. Și mă doare... Mă doare că nu pot șterge totul cu buretele pentru a-mi îndrepta toate greșelile, care și-au lăsat amprente grele în inima ta.

Îmi amintesc cu rușine în suflet de nenumăratele ori când te comparam cu alte mame despre care credeam eu că sunt mai bune, doar pentru că erau mai permisive. Realizez cu un nod în gât cât de mult trebuie să te fi rănit naivitatea și netrebnicia mea…

Sper că nu e prea târziu să-ți spun că dintre toate mamele din lume, tu ești cea mai bună, ești unică și ești acea parte din sufletul meu care mă ține vie.

Acum, nu vreau să mai amân nicio clipă ca să-ți spun cât de mult te iubesc și cât de mult apreciez tot ceea ce ai făcut și faci pentru mine. Îți mulțumesc pentru o copilărie frumoasă, pentru sfaturi bune, pentru vorbe calde și pentru toate momentele în care mi-ai pus capul în poala ta ca să-mi strângi lacrimile și ca să-mi alini durerea.

Timpul fuge atât de repede, de parcă mai ieri eram copil și îmi suflai la rana de pe genunchi, dar acum, mamă, vreau să suflu eu pe rana de pe sufletul tău și vreau să fac asta acum, ca să nu mai apese nici măcar o secundă povara lui „prea târziu”…





Mulțumim pentru timpul acordat !

Te invităm să descoperi mai multe informații despre Buneii Moldovei și echipa acestui proiect.

Obține mai multe informații despre oferta revistei personalizată
Buneii Moldovei

  • Facebook
  • Instagram

Contactează-ne cu acest formular

Pentru orice mesaj personalizat, vă invităm să îndepliniți acest formular, iar noi încercăm să vă răaspundem cât mai rapid posibil

 2020 Buneii Moldovei | Proiect social pentru Republica Moldova