Buneii Moldovei

   Se întâmplă des să ne despartă de bunicii noștri mii de kilometri de dor , de iubire și iarăși de același sentiment de dor de dor de tine… E caldă și zâmbitoare vocea lor în telefon, uneori tremurătoare, însoțită de un nod în gât. Ce le fac nepoții, ce le fac copiii?  Răsună în același fir de telefon „-Suntem bine, mamă, uite  Andrei a făcut primii pași.” , și e bucuroasă bunica, chiar foarte, dar în spate e un regret, ea nu l-a cunoscut pe Andrei, dar știe ca s-a născut în iulie de 3 kilograme și 300 de grame.

​

 „- Am postat poze pe facebook, avem multe aprecieri.” I-ar pune și bunica o apreciere sau poate chiar un ador, dar timpul și-a lăsat amprenta,  bunica nu știe să navigheze pe internet și râde naiv în gândul ei că îi este dor de vremea când amintirile erau păstrate în prisma unor fotografii alb-negru